Cine a fost Hipatia? Excursie istorică

Biblioteca din Alexandria. Imagine reconstituită.

Cine a fost Hipatia? A fost prima femee matematician şi astronom, despre care s-au păstrat marturii până în prezent. Mai mult ca atât - ea a fost filozof platonician şi ultima conducătoare a şcolii filosofice din Alexandria, care nu şi-a mai revenit după moartea tragică a conducătoarei sale. Această femee extraordinară - frumoasă inteligentă şi talentată - a căzut pradă fanatismului religios, care punea stăpânire tot mai mult pe masele inculte şi superstiţioase în urma procesului de decădere şi dezintegrare a modului antic de viaţă, însoţit de răspândirea tot mai largă a creştinismului. În anul 415 ea a fost omorâtă la instigaţia arhiepiscopului Kiril al Alexandriei. Sfîârtecată în bucăţi de gloata fanaticilor, cuprinsi de beţia extazului religios, Hipatia va rămâne mereu un simbol al martirajului în numele stiintei, al gândirii libere şi a toleranţei filosofice, o avertizare pentru toţi acei, care ţin cu adevărat la libertăţile democratice, în primul rind la libertatea conştiinţei? cea a exprienţei și a liberei exprimări. Prin opera, viaţa şi chiar moartea sa ea a contribuit la edificarea marei magistrale, care uneşte trecutul şi prezentul speciei cu numele mândru "Homo sapiens sapiens",în spatiul vast al gândirii şi cunoaşterii umane.

În spaţiul gândirii există magistrale, Şosele betonate, pe care merg agale Cei mulţi, deprinşi să meargă pe căi bătătorite, Şi sunt cărări ascunse, în iarbă tăinuite. Acestea printre pietre şi spini ades fac cale, Te duc în sus, spre culme, sau te cobor la vale, Şi-n drumul greu adesea privelişti minunate Deschid privirii tale şi minţii însetate. Acolo filistinul din tine piedici multe Îţi pune, să te-ngloade în trebile-i mărunte, Îţi spune : “Lasă astea, sunt lucruri inutile” - Să nu te amăgească capcanele abile! Tu, tinere romantic, îmbracă trupu-n zale Şi mergi, dacă acestea sunt drumurile tale, Nu te uita în urmă - priveşte înainte, Primejdii sunt mai multe de câte-ţi trec pin minte. Dar nu-mbrăca în zale nici mintea îndrăzneaţă, Nici sufletul cu sete de lume şi de viaţă, Nu pune-n lanţuri gândul care-ar dori să zboare, Cătuşele regretelor aruncă-le-n vâltoare! Atunci, stăpân pe soartă, deplin stăpân pe tine, Vei ignora calvarul vieţii filistine, Acele mici necazuri ce fac viaţa amară Tu le vei da înlături cu inimă uşoară. O, da, grijeşte trupul şi gurii dă-i mâncare, Dar să nu faci din asta plăcerea cea mai mare, În lumea cea de cuget pe căi întortocheate Gusta-vei mult mai multe plăceri pe îmbătate. Acolo tu vei face descoperiri de sine, Descoperiri de lume şi frumuseţi divine, Visarea când ţi-e mamă, iar cugetul ti-i tată, Atunci doar viaţa-i plină şi inima-mpăcată! Adela Vasiloi

Biblioteca din Alexandria. Încăperi interioare.