Umanitatea e marcata de-un sindrom - Al vietii vesnice (in cer, pe Luna?) Cat de usor e sa castigi un om Vorbindu-i de miracole intruna. Avand un dram de minte, intelegi Realitatea cruda de afara, Dar firul vietii ai dori sa-l legi De existenta ta interioara. Ti-e greu sa crezi ca printr-un accident, Dintr-o prostie, dintr-o intamplare Din lumea asta poti sa fii absent - Sentinta fara drept de amanare. Cu tine insuti poti fi generos, Imaginatia servila te inseala - Cu ea nu-ti faci probleme de prisos Si-ti dai iertare pentr-orice greseala. O viata vesnica? Poftim, poftim! Si fara trup? (Nici boli, nici oboseala). O fericire-n Paradis dorim? Promitem tot, ca nu-i mare scofala. Cati sarlatani facut-au bani frumosi Cu basme minunate - arta pura! Ii ascultam cum toarna la gogosi Mirati, extaziati peste masura. Ei stiu ce planuri are Dumnezeu Cu-aceasta gloata mare si pestrita, Cunosc ce-i bine si ce este rau, Desi cu noi sunt din aceiasi vita. Ei iti promit un Dumnezeu milos - De mila ai nevoie, ca de apa, Dar la acel spectacol grandios De Judecata Lui nimeni nu scapa. Ei iarta totul, orisice pacat, Dar da un ban si pune-o lumanare... Deci, pocaieste-te! Capul plecat Nici sabia nu-l taie la-ntamplare. Doar necredinta - daca esti ateu Infernul te inghita pe vecie! Orice pacat iti iarta Dumnezeu, Dar nu si necredinta-n vesnicie. Exact la fel si tu vei fi facut - Sa piara-acel ce seamana-ndoiala Si te trezeste dintr-un vis placut, Si te transporta-n lumea cea reala! Adela Vasiloi