Umanitatea e marcata de-un sindrom -
Al vietii vesnice (in cer, pe Luna?)
Cat de usor e sa castigi un om
Vorbindu-i de miracole intruna.
Avand un dram de minte, intelegi
Realitatea cruda de afara,
Dar firul vietii ai dori sa-l legi
De existenta ta interioara.
Ti-e greu sa crezi ca printr-un accident,
Dintr-o prostie, dintr-o intamplare
Din lumea asta poti sa fii absent -
Sentinta fara drept de amanare.
Cu tine insuti poti fi generos,
Imaginatia servila te inseala -
Cu ea nu-ti faci probleme de prisos
Si-ti dai iertare pentr-orice greseala.
O viata vesnica? Poftim, poftim!
Si fara trup? (Nici boli, nici oboseala).
O fericire-n Paradis dorim?
Promitem tot, ca nu-i mare scofala.
Cati sarlatani facut-au bani frumosi
Cu basme minunate - arta pura!
Ii ascultam cum toarna la gogosi
Mirati, extaziati peste masura.
Ei stiu ce planuri are Dumnezeu
Cu-aceasta gloata mare si pestrita,
Cunosc ce-i bine si ce este rau,
Desi cu noi sunt din aceiasi vita.
Ei iti promit un Dumnezeu milos -
De mila ai nevoie, ca de apa,
Dar la acel spectacol grandios
De Judecata Lui nimeni nu scapa.
Ei iarta totul, orisice pacat,
Dar da un ban si pune-o lumanare...
Deci, pocaieste-te! Capul plecat
Nici sabia nu-l taie la-ntamplare.
Doar necredinta - daca esti ateu
Infernul te inghita pe vecie!
Orice pacat iti iarta Dumnezeu,
Dar nu si necredinta-n vesnicie.
Exact la fel si tu vei fi facut -
Sa piara-acel ce seamana-ndoiala
Si te trezeste dintr-un vis placut,
Si te transporta-n lumea cea reala!
Adela Vasiloi