Ale toamnei flăcări ne frig încă Sub acest cer rece, siniliu – Pe care îl acceptă doar lacurile calme, Reflectându-i melancolia senină, Dar deloc virgină… Bolta cerească îşi ţine în palme Burta-i grea cu viitoarele ninsori. În curând se vor rupe apele, Revărsându-se în şuvoaie, din nori, Vânturile vor zângăni geamurile, în zori… Dar mai avem un răgaz nu prea mare – Să savurăm feeria autumnală Şi ultimele zile cu soare, Care ne mai ţin cu un picior în vară. Ah, de-am avea un pic de noroc! De-ar zăbovi pe aici… E posibil?! Dar timpul nu stă pe loc Şi este ireversibil.