Errare humanum est

Preotul satului, supărat şi necăjit, se întâlni în stradă cu un enoriaş al său.

- Ce s-a întâmplat, părinte? – îl întrebă acesta. – de ce eşti supărat?

- Păi, cineva mi-a furat bicicleta! Ce oameni, Doamne, ce oameni!

- Dar e simplu s-o regăseşti, preasfinşia ta, - zise omuleanul. – Duminica, în biserică, ţine o predică despre cele zece porunci. Când vei ajunge la porunca a şaptea “Nu fura”, trage cu coada ochiul prin biserică şi ai să vezi, că hoţul se va da singur de gol.

Peste o săptămână, aflându-se pe aceeaşi ulicioră, omuleanul îl văzu iarăşi pe popa, venindu-i în întâmpinare cu bicicleta.

- Felicitările mele, părinte! – zise el. – Văd că ai încercat metoda mea!

- Da, - îi răspunse preotul. – Dar nu am ajuns la porunca a şaptea, căci la porunca a patra “nu preacurvi”, mi-am amintit, unde am lăsat bicicleta.

Morala. Aminteşte-ţi mai des cele zece porunci, căci ai putea să tragi un folos din asta.