Home  :  Contribute  :  Account  :  My Downloads  :  Gallery  :    
Clubul filosofic "Hypatia"
 Welcome to Hypatia
 Monday, May 16 2022 @ 02:08 PM MSK

Ce este totalitarismul şi cum se împacă cu el omul de rând

   

Articole in Română Chiar de la început, voi încerca să formulez o definiţie: totalitarism se numeşte o organizare statală, care intervine autoritar în toate aspectele vieţii sociale şi private. O structură totalitară se caracterizează printr-o ierarhie strictă, la temelia căreia stă o disciplină de fier, care cere de la toate elementele structurii supunere deplină şi respectarea oarbă a tuturor directivelor "de sus"...

Concomitent, excesul de zel se încurajează şi se răsplăteşte, astfel încât în societate dăinuie dezmăţul total al puterii. Foarte frecvent totalitarismul se bazează pe platforma teoretică a unui partid, cum a fost în Germania fascistă şi în Uniunea Sovietică, sau pe o religie, cum se întâmplă în Iran şi Irac. Ca urmare, toate posturile administrative sunt ocupate în mod obligatoriu de membrii partidului, legaţi prin disciplina de partid. Deciziile şi directivele organelor de partid sunt la fel de obligatorii ca şi cele ale organelor administrative, deoarece, în fond, ele constituie un singur organism. Pentru o asemenea guvernare este caracteristic regimul de taină, care învăluie în mister toate deciziile nepopulare.

Conducător al unui stat totalitar poate deveni numai o personalitate puternică şi despotică, trăsăturile definitorii ale căreia sunt cruzimea şi perfidia. . Orice alt tip de personalitate nu s-ar menţine în vârful unei asemenea ierarhii, deoarece haita de lupi din jur l-ar sfâşia imediat. Exemple grăitoare în acest sens pot fi Lenin, Stalin, Hitler, Hruşciov, deşi ultimul avea o doză oarecare de bunătate naturală, ceea ce a şi determinat căderea de la finele carierei sale politice. Posibil totuşi, că acest factor l-a ajutat să urce pe treapta superioară a puterii după un asemenea despot ca Stalin. Teroarea dezlănţuită de Stalin i-a înfricoşat chiar şi pe cei din eєaloanele de sus ale puterii, făcându-i să-şi aleagă un lider de altă factură psihologică, dar care şi-a demonstrat în mod neîndoielnic bărbăţia, îndrăznind să se ridice împotriva cultului personalităţii lui Stalin, fie şi după moartea acestuia. Nici venirea la putere a lui Brejnev nu a fost întâmplătoare - deşi având un caracter mai slab, el era un intrigant abil. Spre deosebire de Hruşciov, Brejnev nu a fost un rebel - treptat el a restabilit vechile tradiţii ale sistemului totalitar. Spre sfârşitul vieţii bătrâneţea şi bolile l-au transformat într-o ruină, dar haita de lupi a aşteptat răbdător obştescul său sfârşit.

Cred că este de prisos întrebarea, de ce lider al unui stat totalitar nu poate deveni un om de o altă costituţie psihologică - inteligent, tolerant, uman. Evident, o asemenea personalitate nu e în stare să lupte pentru putere cu acea cruzime şi lipsă de scrupule, care dăinuie în haita de lupi, care se numeşte "eşaloanele de sus ale puterii". Nici nu va înainta prea departe, pentru a putea pretinde la acest rol.

În ceea ce-l priveşte pe Lenin, care-şi modela răbdător şi cu mare grijă masca de om blând, liniştit, modest, se poate spune că acest tertip i-a reuşit de minune. El şi-a jucat rolul cu mare succes, fiind asistat de o armată întreagă de lingăi printre scriitori, pictori, poeţi, compozitori. Amintiţi-vă subiectele fotografiilor, tablourilor, povestirilor despre "marele conducător" - Lenin între copii, Lenin între ţărani, Lenin la subotnic etc., etc. Dar să nu uităm, că acest nene răbdător şi bun vorbea liniştit şi cu convingere despre violenţă ca unică metodă posibilă pentru a crea o "împărăţie a dreptăţii" pe Pământ - stat al muncitorilor şi ţăranilor, în care va lipsi exploatarea omului de către om. El a fost iniţiatorul celui mai îngrozitor şi sângeros război civil din toată istoria omenirii în propria ţară, împotriva propriului popor. El este vinovatul pieirii a sute de mii de oameni, pe care i-a asmuţat unul împotriva altuia, mizând pe invidie şi ură. Cât sânge a fost vărsat, câte nenorociri s-au abătut asupra ţării în rezultatul activităţii sale "revoluţionare"! Foamete, dezastru economic, pieirea elitei intelectuale a multor naţiuni, care constituie bogăţia genetică a speciei umane - iată urmările catastrofale ale "operei" sale.

Acum să-l privim mai îndeaproape pe urmaşul său - Stalin. Fost terorist şi criminal de drept comun în tinereţe, care-şi justifica făţarnic acţiunile prin "credinţa în idealurile comuniste". O personalitate feroce, devenind conducător al statului el n-a încetat să fie un criminal, extrapolând metodele criminale asupra noilor sale ocupaţii. Atât doar că crimele sale au căpătat un caracter global, posibilităţile-i fiind practic nelimitate. Răsculăcirea ţăranilor, teroarea stalinistă din 1937, industrializarea ţării cu preţul a sute de mii de vieţi, pactul Molotov-Ribbebntrop, agresiunile sovietice în Finlanda, ţările Baltice, Polonia şi Basarabia, instigarea abilă a celui de al doilea război mondial prin metode diplomatice - iată o listă impunătoare, deşi necompletă, a crimelor sale. După război şirul lung al crimelor sale a continuat - teroarea comunistă în ţările "eliberate", foametea organizată în Basarabia, deportarea elitei intelectuale şi ţărăneşti, teroare, jaf, umilire - iată "metodele înţelepte de guvernare", prin care puterea sovietică şi-a început ascensiunea în noile teritorii ocupate. Meditând asupra acestor lucruri, trebuie să ne dăm seama, că Stalin a fost principalul vinovat al acestor atrocităţi, dar realizatorii lor au fost organele puterii de stat - mâinile, degetele, tentaculele sale. Nomenclatura de partid - acea strânsură de parveniţi amorali şi avizi de putere - transforma în fapt real ideile sale monstruoase. Oricine, care a luat parte, cu voie sau fără voie la acea operă criminală, trebuie să-şi poarte cu resemnare partea sa de vină. Fiecare soldat "eliberator", fiecare funcţionar mărunt al aparatului de stat executa o mică parte a acestei uriaşe crime împotriva umantăţii, chiar nefiind pe deplin conştient de urmările acţiunilor sale. Acum ei ar trebui să-şi plece capetele, conştientizând vina şi nenorocirea vieţii lor, nu să insiste în continuare asupra rolului de eliberatori şi binefăcători. Nu, domnilor! Voi aţi ucis, aţi jefuit, aţi distrus vieţi omeneşti, deportând oameni nevinovaţi de la baştina lor în cea mai neagră robie, i-aţi sortit la moarte prin înfometare, i-aţi umilit şi terorizat.

Aşadar, să facem unele concluzii. Statul totalitar generează un anumit tip de conducător şi anumite metode de guvernare, întemeiate pe teroare, minciună şi demagogie. Un stat totalitar exercită presiune psihică, ideologică şi economică asupra cetăţenilor săi, ţinându-i sub observaţia permanentă a structurilor de stat şi de partid, precum şi a organelor de represiune, ameninţându-i cu urmărire politică în caz de nesupunere. Presiunea psihologică este exercitată asupra cetăţenilor din copilărie - prin instituţiile de instruire şcolare şi preşcolare, mai apoi prin instituţiile de învăţăţânt mediu special şi superior, prin organizaţiile de copii şi tineret, şi în sfârşit - prin organizaţiile de partid omniprezente în structurile economice. Cetăţeanul este lipsit de cele mai elementare drepturi omeneşti - de a gândi, a vorbi, a scrie liber, a călători liber sau a-şi părăsi ţara.

Presiunea economică este exercitată, menţinând cetăţeanul la nivelul inferior al bunăstării materiale, care îl condamnă la o muncă de rob în cursul întregii sale vieţi, pentru a-şi asigura familia şi pe sine cu minimul necesar. Cetăţeanul de rând se află într-o continuă dependenţă economică faţă de stat, acesta doar putând să-i ofere apartament, loc de muncă, posibilitatea de a studia, asistenţă medicală, foae de tratament la sanatoriu, etc. Toate aceste lucruri îi sunt prezentate ca gratuite sau cu reduceri de preţ, fiind de fapt muncite în sudoarea frunţii, remunerarea muncii cetăţeanului fiind mizeră, iar gradul de exploatare a muncii - enorm. E de prisos să mai amintim, că repartizarea acestor bunuri "gratuite" este departe de a fi echitabilă, de ele bucurându-se în primul rând nomenclatura şi administraţia de toate rangurile.

În fine, nu este de mirare, că statul totalitar e nevoit să-şi ascundă mutra feroce sub mască. Minciuna şi demagogia sunt fardul indispensabil, care ascunde trăsăturile reale ale acestui monstru. Toată mass-media - radioul, televiziunea, presa, sunt subordonate unui singur scop - să creeze aparenţa unei vieţi fericite sub conducerea înţeleaptă a partidului şi guvernului. Sunt bune toate metodele, doar să se soldeze cu efectul scontat. Insistenţă şi iar insistenţă. Să se laude pe toate căile înţelepciunea partidului şi guvernului, genialitatea conducătorului, să se ocărască şi bârfească tot ce este străin ideologiei dominante, să se deformeze adevărurile istorice în maniera cea mai neruşinată, modelându-le după trebuinţele sistemului. Toate acestea ne sunt prea bine cunoscute. Aceluiaşi scop îi serveşte cultura, sistemul de învăţământ şi instruire, ştiinţa. Nu există domeniu al activităţii umane, în care cancerul totalitarismului să nu-şi fi întins metastazele. Realitatea este împodobită şi spoită prin frazeologia cea mai mincinoasă şi făţarnică. Nimeni nu trebuie să părăsească coloana. Îndrăzneţii, cărora Adevărul şi Libertatea le sunt mai dragi, plătesc scump. Îi aşteaptă persecuţiile, ostracismul, pedeapsa penală, surghiunul, execuţia sau izgonirea din ţară. Singurul domeniu neafectat sau mai puţin afectat au fost ştiinţele naturale, în schimb cele sociale... Puţin probabil ca undeva în lume minciuna şi demagogia să fi fost ridicate la un asemenea nivel "ştiinţific"! Nicăieri poate istoria n-a fost astfel mutilată şi spoită, făcându-se din ea un fel de acadea pentru gloată.

Într-un stat totalitar cel mai rău se adaptează la viaţă omul neordinar, care este mare la suflet şi la minte. Pericolul îl pândeşte la tot pasul, orice încercare de a se smulge din şirul cenuşiu de suflete şi minţi ordinare e soldată cu consecinţe grave. Unica lui şansă de a supravieţui este de a gândi şi a suferi în taină, fără a-şi da pe faţă sentimentele şi opinia.

Omului de rând tot nu-i este uşor. El munceşte, câştigându-şi cu greu existenţa, obţinând prin mari eforturi şi umilinţe ceea ce i se cuvine pe bună dreptate. Unica posibilitate pentru el de a pleca din atmosfera cenuşie de toate zilele este beţia. Nu-l ameninţă nici un pericol deosebit din partea organelor de stat, decât doar dacă comite vre-un delict. Până când e loial faţă de putere, nu-l ameninţă nimic mai grav, decât 15 zile detenţiune pentru beţie. În schimb, nu are nici o perspectivă pentru viitor. El este şurubul cel mai neînsemnat în mecanismul uriaş al statului totalitar. Dacă va dovedi să atingă vârsta de pensionare, va muri în curând de bolile pe care le-a căpătat într-o viaţă de rob. Dacă însă liderul actual va întreprinde o nouă aventură militarгă de "eliberare", tânăr fiind, va servi drept carne de tun. Fiind ucis, familia va primi o consolare sub forma unui coşciug de plumb (foarte rar) şi o bagatelă de tinichea "pentru vitejie în luptă".

Iată deci, printr-o minune am reuşit să ne smulgem din această capcană de şoareci, care se numea Uniunea Sovietică. Numele acestei minuni este Mihail Gorbaciov. Într-adevăr, doar printr-o minune se poate explica, cum din haita de lupi s-a ridicat la rolul de lider un om ambiţios, dar fără coloană vertebrală, care dintr-un capriciu orgolios a decis să-şi lase în istorie faima unui ţar bun şi drept, civilizat şi mare democrat. Probabil, îndelungata stabilitate aparentă din epoca stagnării brejneviste a adormit vigilenţa sa. Ispita era mare, şi Gorbaciov nu i-a rezistat. Dar... socoteala de acasă cu cea de la târg nu se potriveşte. Gorbaciov considera că-i va da poporului atâta libertate, atâta democraţie şi transparenţă, câtă va dori el. Nici nu visase, că va fi luat în serios într-o aşa măsură, încât procesul de democratizare (şi destrămare a statului totalitar) va deveni ireversibil. N-a crezut nici odată, că vor ieşi la lumina zilei toate ticăloşiile şi crimele regimului totalitar, toate adevărurile spoite sau ascunse cu grijă, toate albiturile murdare ale nomenclaturii comuniste. Dacă ar fi ştiut! Dacă ar fi bănuit ce urmări vor avea pornirile sale ambiţioase pentru marele imperiu sovietic, n-ar fi pronunţat nici odată cuvântul "democraţie". Dar nu bănuia, cât de mult i-au devenit greţoase poporului poveştile dulcege cu care a fost servit atâţia ani, nu ştia, câţi disidenţi potenţiali sunt în ţară.

Cum s-a întâmplat, că "prietenia popoarelor" a dat fisuri grave? De ce "fraţii mezini" brusc au început să-l urască pe "fratele mai mare"? De ce "republicile-surori" n-au mai vrut să trăiascгă împreună? Răspunsul este simplu - pentru că totul era construit pe minciună. Pentru că în anii puterii sovietice partidul şi organele de stat au comis atâtea crime şi nedreptăţi, aruncând ades unui popor câte un os pe seama altor popoare, încât buba s-a copt şi trebuia să pleznească. De exemplu, tătarii din Crimeea au fost deportaţi şi deposedaţi de pământurile şi averea strămoşească sub pretextul că ar fi trădători de ţară, pentru ai aşeza în Crimeea pe ruşi şi ucraineni. Turcii meshetini au fost deportaţi în Asia Mijlocie, strâmtorând populaţia băştinaşă, pentru a lărgi spaţiul vital al gruzinilor. Carabahul de munte cu populaţie preponderent armeană a fost inclus în republica Azerbaigean. Nemţii de pe Volga au fost deportaţi în favoarea ruşilor. În ceea ce-l priveşte pe fratele mai mare, el îi strâmtora pe toţi unde putea şi în măsura apetituгilor sale. El îşi impunea cultura, limba, obiceiurile şi modul său de viaţă tuturor popoarelor marelui imperiu, fără să-l intereseze dorinţa sau punctul lor de vedere. Asimilarea tuturor popoarelor acestui stat multinaţional de către marele popor rus era o politică statală bine organizată şi coordonată la toate nivelurile, căci corespundea perfect intereselor statului totalitar. Idealul totalitarismului este omogenitatea deplină în toate domeniile şi aspectele existenţei umane - limbă, gândire, ideologie, mod de viaţă şi chiar nivel material. Dacă e imposibil să-i dezveţi pe oameni să gândească, atunci să gândească la fel, dacă nu-i poţi sili să tacă, atunci să vorbească într-o limbă. Iar pentru a gândi şi a vorbi mai puţin - să fie prost asiguraţi din punct de vedere material - atunci vor trebui să muncească mai mult şi nu vor avea timp şi chef pentru meditaţii.

Nu-i de mirare deci, că în condiţiile democratizării regimul totalitar a pleznit ca o băşică de săpun, deşi părea invincibil. Într-un astfel de stat ca Uniunea Sovietică, nici un alt fel de regim decât cel totalitar nu ar fi fost posibil, dar odată destrămat, acesta poate fi restabilit doar prin violenţă. Numai un şovin veninos şi un maniac ca Jirinovskii ar putea să-şi asume acest rol, gata fiind să înnece în sânge jumătate de glob pentru a-şi satisface ambiţiile de grandoman. Doriţi aceasta? Eu - nu! Sunteţi un om mic şi vă simţiţi în siguranţă sub orice regim? Vă compătimesc, pentru că vă înşelaţi amarnic. Pentru că în vreme de cataclisme politice toţi sunt supuşi pericolului. Un Jirinovskii va nimici elita intelectuală după ce va veni la putere, dar la putere poate veni doar cu susţinerea voastră tacită, neluând o poziţie fermă contra unor asemenea politicieni, sau lăsându-vă înşelaţi de promisiunile lor mincinoase. E foarte important să avem petrol, gaz, energie şi pâine din belşug, dar să nu se întâmple cumva să ne vindem dreptul nostru ereditar, dreptul copiilor noştri de a trăi în libertate pe pământul strămoşesc pentru un terci de năut. Dacă nu veţi deschide ochii, cugetând adânc la aceste lucruri, veţi fi în continuare carne de tun şi vite de muncă, sortiţi în vecii vecilor la o muncă de rob pe un pământ care nu vă va mai aparţine.

Astăzi, aici, totalitarismul ne ameninţă din nou. Din nou cineva ar dori să deţină puterea absolută, pentru a guverna fără a fi deranjat de popor. Într-o manieră perfidă uşor de recunoscut, ni se propune să luăm noi-înşine această decizie, să ne pronunţăm pentru un sistem de guvernare care ne va pune din nou jugul pe gât şi ne va reduce la tăcere unanimă. Fiţi cu ochii pe el, totalitarismul bate la uşă.




What's Related

Story Options

Ce este totalitarismul şi cum se împacă cu el omul de rând | 0 comments | Create New Account
The following comments are owned by whomever posted them. This site is not responsible for what they say.
 Copyright © 2022 Hypatia
 All trademarks and copyrights on this page are owned by their respective owners.
Powered By Geeklog 
Created this page in 0.07 seconds