Home  :  Contribute  :  Account  :  My Downloads  :  Gallery  :    
Clubul filosofic "Hypatia"
 Welcome to Hypatia
 Monday, August 19 2019 @ 10:35 PM MSK

Lenea verbală şi pătlăgelele

   

Articole in RomânăDespre sinonimele limbii române si despre respectul de sine

Sărmane pătlăgele! Nu pot să-mi exprim cu destulă ardoare sentimentul de milă, ce mă cuprinde pentru ele, căci mă pomenesc mereu avertizată: românii nu spun pătlăgele, ci roşii. Nu se spune, cică, pătlăgele. Şi de ce nu se spune? Pe la noi se spune! Şi noi tot români suntem! Şi spunem pătlăgele, ba chiar pătlăgele roşii, căci mai există şi pătlăgele vinete, care, de fapt, sunt alte legume, originare din India. Eu nu vreau să fac economie de cuvinte, dar nu le interzic altora – faceţi, dacă vă este lene să spuneţi un cuvânt în plus, dar nu mă terorizaţi atâta! Mi-i frică, că în curând din limba română se vor alege doar adjectivele! De altfel, savanţii lingvişti atestă acest cuvânt în dicţionare. Conform dicţionarului general al limbii române (de Vasile Breban), pătlăgea sau pălăgică se numeşte o anumită plantă legumicolă din familia solanaceelor, originară din America de Sud, cu fructe de culoare roşie sau galbenă(!). Eu personal am mâncat şi din cele galbene. Cum veţi spune la piaţă – daţi-mi un kilogram de roşii galbene? Am auzit că de curând a fost selecţionată o varietate cu fructe de culoare albastră. Şi atunci cum veţi spune: - Ia pune-mi, leliţo, o kilă de roşii albastre? Ei bine, cred că v-am convins, că-i mai bine să folosim cuvântul “pătlagele” în locul unuia dintre adjectivele care-l caracterizează.

Acum, dacă am isprăvit-o cu pătlăgelele, hai să pun o vorbă bună şi pentru harbuz (pepene verde, adică). Ce aveţi, fraţi români, cu harbuzul? Ce – este un cuvint rusesc? Ba în dicţionar scrie, că-i românesc (din ucr.). Dar în ucraineană “garbuz” se zice la bostan, adică dovleac, dacă nu vă place bostanul. Iar ruseşte pepenele verde (las de la mine!) se numeşte “arbuz”. Şi pun rămăşag (pariu, adică), că nu-i un cuvânt de provenienţă slavă. Această încurcătură cu bostanii şi harbujii parcă ne sugerează, că aici ceva nu-i curat la mijloc! Ba şi dupâ forma acestui cuvânt aş zice că aici miroase a islam. Apropo, din ce zonă ne-au venit harbujii, cu tot cu denumirea lor atât de vehement contestată? Nu cumva din Asia? Cine vrea să bată palma cu mine? O sută de dolari!

Ce a mai rămas? Bostanul şi zămosul? Vai de capul meu! Dacă nu fac eu ordine, cine o va face? (Dacă-i laşi pe al-de Stati ‘ţi taie limba-n jumătate!) În dicţionar scrie, că cuvântul bostan are două sensuri – 1) dovleac şi 2) pepene verde. Dar după câte ştiu eu, noi folosim doar primul sens, iar fraţii români îi spun simplu dovleac, deci a doua semnificaţie moare încetişor sau o fi murit deja. Dacă-i aşa, eu îi zic “Odihnească-se în pace!”, că avem destulă încurcătură şi fără ea. În rest, bostanul şi dobleacul sunt două sinonime simpatice, care au dreptul la existenţă şi nu deranjează pe nimeni, chiar dacă există şi cuvântul “dovlecel”, care nu-i diminutivul de la “dovleac”, ci o altă legumă. Mamă, ce multe-s legumele astea! Ştiu că ne dau de furcă! Cât priveşte zămosul, acest cuvânt nu este atestat în dictionarul amintit, dar există! Pe la noi se spune “zămos” la ceea ce românii mai cu moţ numesc “pepene galben”, pentru a-l deosebi de “pepenele verde”. Uite unde s-ar putea face economie cu succes, folosind termenii noştri provinciali. Poate că cineva bănuieşte cuvântul zămos de provenienţă străină? Uite aici mă pun în poară! E clar ca bună ziua, că acest cuvânt este în relaţii de rudenie cu cuvântul “zeamă”, una din semnificaţiile căruia, confrm dicţionarului, este “lichid ce se conţine în ţesuturile vegetale, suc”, şi este de provenienţâ latină! Şi ce cuvinte gustoase şi răsunătoare sunt acestea! Harbuz! Zămos! Bostan! De ce nu le-am folosi în întreg arealul românesc, renunţând la sintagmele puţin reuşite “pepene verde” şi “pepene galben”, pentru că există varietăţi de zămos cu coaja de culoare verde şi de harbuz cu coaja aproape albă, iar miezul lor poate fi roşu sau galben. În asemenea condiţii e greu să-i deosebeşti, şi atunci la ce servesc cuvintele? În plus, aceşti pepeni crează şi alte confuzii, pe care n-ar strica să le înlăturăm. (De exemplu, pepenii noştri basarabeni peste Prut se numesc castraveţi! N-aş avea nimic împotrivă să consider aceste cuvinte sinonime. Dar aici intervin pepenii de culoare, încurcând iar iţele! N-ar strica să ne înţelegem cumva, să găsim un compromis. Hai să facem un schimb lingvistic, mai ales că noi avem cu mult mai multe de luat, decât de dat.

Da, fraţi români! Limba este un fenomen în permanentă schimbare, în dezvoltare şi degradare, căci de bine - de rău o vorbeşte toată lumea, cu studii şi fără studii, cu simţul limbii şi fără. Problema e cum să facem, ca degradarea să nu o ia înaintea dezvoltării. De aceea nu trebuie să ne irosim în van energia, luptând cu pătlăgica, bostanul şi harbuzul (tot cuvinte româneşti, atestate în dicţionarul mai sus amintit), ci cu lenevia noastră verbală şi mentală, care ne împiedică să facem un efort pentru a vorbi frumos şi desluşit în limba noastră cea melodioasă şi dulce. În schimb ne pune la dispoziţie nouă, basarabenilor, un argou rusesc odios, din care pescuim cu uşurinţă cuvinţele nostime sau obscene, cu care ne “înflorim” vocabularul. Păzea, căci sunt flori de mucegai. Să stropim cu antiSTATIc urzeala ornamentelor noastre verbale, doară nu vor prinde la mucegai şi nu vor fi atacate de molia moldovenismului militant.

Adela Vasiloi




What's Related

Story Options

Lenea verbală şi pătlăgelele | 0 comments | Create New Account
The following comments are owned by whomever posted them. This site is not responsible for what they say.
 Copyright © 2019 Hypatia
 All trademarks and copyrights on this page are owned by their respective owners.
Powered By Geeklog 
Created this page in 0.06 seconds