Tăcută şi supusă,
Te uiţi la mine blând.
Ce vorbă ai, nespusă,
Ce dor nespus, ce gând?
O jale-atât de mare
Din ochii tăi cei verzi
Îşi mişcă, ca o floare,
Petale de zăpezi...
Micuţa mea artistă,
Nu vezi, ce rău îmi pare,
Că eşti atât de tristă,
Şi nu ştiu, ce te doare?
Ah, de-ai putea deschide
Bobocul de guriţă,
Să-mi pară, că surâde
Drăguţa mea fetiţă!
Ah, cât ar fi de bine
În clipele acele
Să ciripim cu tine,
Ca două păsărele!