Tăcută şi supusă, Te uiţi la mine blând. Ce vorbă ai, nespusă, Ce dor nespus, ce gând? O jale-atât de mare Din ochii tăi cei verzi Îşi mişcă, ca o floare, Petale de zăpezi... Micuţa mea artistă, Nu vezi, ce rău îmi pare, Că eşti atât de tristă, Şi nu ştiu, ce te doare? Ah, de-ai putea deschide Bobocul de guriţă, Să-mi pară, că surâde Drăguţa mea fetiţă! Ah, cât ar fi de bine În clipele acele Să ciripim cu tine, Ca două păsărele!