Barbă-Cot

Monday, October 24 2005 @ 04:12 PM MSD

Contributed by: Adela Vasiloi

  
În  pădure, într-un ciot
Locuieşte Barbă-Cot –
E bătrân, bătrân de tot
Şi-i cu barba de un cot.

Bietul,  bietul moşnegel,
E atât de nostim el:
Mic-micuţ, cât un prâsnel,
Şi-i atât de singurel!

N-are fraţi, n-are surori,
N-are soaţă, nici feciori,
Nici prieteni iubitori,
Doar pădurea cea cu flori!

Dimineaţa, pe răcoare,
Moşul iese la plimbare
Să-şi găsească de mâncare
Şi sâ facă băi de soare.

Rătăceşte prin pădure,
Strânge zmeură şi mure…
N-are cine să se-ndure
De un moş cu plete sure.

Ci-ntr-o zi – minune mare! –
Întâlni pe o cărare
Un voinic pe băţ călare
Şi cu ochi plini de mirare.

- Oare nu m-am înşelat?
Barbă-Cot  adevărat?
I-am promis unui băiat
Să te iau cu mine-n sat.

Moşulică, hai cu mine,
La noi o să-ţi fie bine –
Mama un călcâi de pâine
Va găsi şi pentru tine!

Nu ştiu cum s-au înţeles,
Dar de-atunci îi văd cam des
Şi-n pădure, şi pe şes,
Şi la şcoală, mai ales.

Sunt elevi în prima clasă,
Dar de şotii nu se lasă
Nici la şcoală, nici acasă…
De nimica nu le pasă!

Ţi-a plăcut povestea mea?
Poate crezi că mint cumva?
Dacă nu mă crezi aşa,
Vino-n sat, şi vei vedea!

0 comments



http://adela.cobra.ru/article.php/20051024161208865