O, ură cruntă! Ştii că fără tine Nici dragostea-mi n-ar fi atât de mare - Doar într-o inimă încăpătoare, În crâncena, mortala-mbrăţişare Făcutu-vă-aţi sălaş în piept la mine. Când una dă în clocot şi se sbate Să-şi dea afară sora nedorită, Cealaltă se aprinde mai cumplită, Voinică ca o pasăre rănită, Sau ca un înger fără de păcate. O, dragoste! De eşti nepotolită, Surorii tale-i datorezi destinul, Cum şarpelui îi datorăm veninul, Cum viţei verzi datori îi suntem vinul Şi soarelui - rotirea pe orbită!