O scrisoare din martie 2005
Bună ziua, dragă surioară!
În această zi de primăvară
Pusu-mi-am pe roate fantezia
Să-ţi mai scriu ceva în poezie.
Mai întâi, mă-nchin de sănătate,
Că-i mai bună, biata, decât toate!
(N-aş putea omite partea asta,
căci e partea clasică, şi basta!
Eu respect folclorul, ca pe-un tată,
Chiar de n-a fost muza măritată…
Eu o înteleg – în căsnicie
Să rămai romantic e-o prostie!)
Iar acuma ies din paranteze,
Să mai abordez şi alte teze,
Căci avem o groază de probleme…
Pe la Bucureşti e bună vreme?
Că la noi e bună, dar cu toane –
Comuniştii fac din nou “zacoane”,
De acum, cu Roşca impreună,
Vor zbura-n Europa, sau pe lună,
Într-o fructuoasă “conlucrare”,
Care-i spunem noi făţiş “trădare”.
Asta zic şi eu salto-mortale!
Astea comedii de trei parale!
Şi ce bine ne vor mai conduce,
Tot de lângă treucă şi uluce!
Ei, îi las în luna lor de miere,
Iară ţie-ţi spun la revedere!
P.S. - Ce-i cu tine, fa i’nimă,
De o ţii tot într-o rimă?
- Am un dor să plec din ţară,
De mă frige, mă omoară!
martie 2005
|