Această poezie este o traducere nu tocmai fidelă din limba rusă a poeziei "Теплые сумерки" de poeta Eder Liuteli. Originalul se află aici: http://www.stihi.ru/poems/2006/02/20-2461.html

Seară de vară, o seară albastră, Ca urşunicul de moale, Luna priveşte şiret prin fereastră, Greierii cântă pe vale. Cerul coroana-i bătută cu stele Pe-a nopţii frunte o pune, Dragul meu doarme în braţele mele, Iar eu nimic n-am ai spune. Jos aplec capul şi pipăi cu gura Pulsul pe mâna lui caldă, Şi a speranţelor clipe de-a dura ‘n marea celestă se scaldă. Iar lumânările ca chilimbarul, Umbre de aur aruncă, Razele lunii în casă coboară A Nopţii Zână căruntă. Nucul din poartă o creangă întinde - Prinde o stea ce se lasă. Miază-de-noapte… cu degete blânde Strâng mâna ta mătăsoasă…