Această poezie este o traducere nu tocmai fidelă din limba rusă a poeziei "Теплые сумерки" de poeta Eder Liuteli. Originalul se află aici: http://www.stihi.ru/poems/2006/02/20-2461.html
Seară de vară, o seară albastră,
Ca urşunicul de moale,
Luna priveşte şiret prin fereastră,
Greierii cântă pe vale.
Cerul coroana-i bătută cu stele
Pe-a nopţii frunte o pune,
Dragul meu doarme în braţele mele,
Iar eu nimic n-am ai spune.
Jos aplec capul şi pipăi cu gura
Pulsul pe mâna lui caldă,
Şi a speranţelor clipe de-a dura
‘n marea celestă se scaldă.
Iar lumânările ca chilimbarul,
Umbre de aur aruncă,
Razele lunii în casă coboară
A Nopţii Zână căruntă.
Nucul din poartă o creangă întinde -
Prinde o stea ce se lasă.
Miază-de-noapte… cu degete blânde
Strâng mâna ta mătăsoasă…
|