Tunelul

Sunday, September 03 2006 @ 01:32 AM MSD

Contributed by: Adela Vasiloi

  
 Ce tainică durere mă sfâşie mereu
 Şi roade, ca un vierme, din miezul alb şi dens?
 O vagă presimţire, că viaţa-mi n-are sens,
 Din malurile-nguste, ca dintr-un defileu,
 Nu văd altă ieşire, decât să cad pe prund,
 Şi-n undele uitării pe veci să mă cufund,
 Căci nu-mi ştiu începutul, nici capătul nu-l văz,
 La malurile-abrupte nu pot să acostez...

 Să fie oare soarta, ca o cavernă-n sol,
 De-o râmă uriaşă săpată cu-ndârjire?
 Atunci e clar, se pare, de ce nu văd ieşire -
 Tunelul vieţii mele e-ntunecos şi gol...
 Şi totuşi am o slabă, o unică speranţă:
 Că oarba-mi ursitoare-a ieşit la suprafaţă!
 Atunci vedea-voi lumea, scăldată în lumină,
 Şi viaţa mea de sensuri înaripate plină!

1 comments



http://adela.cobra.ru/article.php/20060903013215255