Îmi amintesc cu-n zâmbet fericit, Ce întâlniri frumoase ne-au fost date, Cum te-ngâna acelaşi vânt sălbatec – Un vânt de toamnă – lovelas smintit... În strălucirea ochilor căprui, Şi-această muzică - mereu cu mine, E taina sacră-a dragostei senine – Ce-a fost odată, iar acuma nu-i. Din cer sloboade luna vălul său, Şi prinde lumea-n dulcea-i somnolenţă, Acoperind cu dor şi cu tandreţe, Cel iaht de vis al sufletului meu. Şi iar visez la braţul de oţel, La-mbrăţişarea tandră şi voinică, În care lumea îmi părea prea mică... Nu mă treziţi din visul meu defel... |