Îmi amintesc cu-n zâmbet fericit,
Ce întâlniri frumoase ne-au fost date,
Cum te-ngâna acelaşi vânt sălbatec –
Un vânt de toamnă – lovelas smintit...
În strălucirea ochilor căprui,
Şi-această muzică - mereu cu mine,
E taina sacră-a dragostei senine –
Ce-a fost odată, iar acuma nu-i.
Din cer sloboade luna vălul său,
Şi prinde lumea-n dulcea-i somnolenţă,
Acoperind cu dor şi cu tandreţe,
Cel iaht de vis al sufletului meu.
Şi iar visez la braţul de oţel,
La-mbrăţişarea tandră şi voinică,
În care lumea îmi părea prea mică...
Nu mă treziţi din visul meu defel...
0 comments
http://adela.cobra.ru/article.php/20081209140553932
|