Ca fluturii eterici,
Talente consumate,
Efemeride suntem şi naiba să ne ia!
În cerc şedem turceşte
Cu ceşti frumos pictate
Şi picurăm cu versuri în drojdii de cafea!
Iar lămpile albastre
Transformă-n nestemate
Aceste picuri rare, ce strălucesc pulsat...
Şi noi privim bezmetic
Safire, diamante,
Ce-n suflete las urme şi răni de neuitat!
Dar vine dimineaţa
Şi vraja se destramă,
Se stinge strălucirea, nimic n-a mai rămas!
Extazul, bucuria
Şi vinul de la cramă
Au ars, lăsând poeţii cu lacrimi pe obraz.
Iar steaua-n spaţii sumbre
De biblioteci bătrâne,
Nu poate să-mi aprinda nici o scânteie-n piept,
Îmi iau iaurtul searbăd
Şi, resemnat, pe mâine
Las basmul cel de vrajă, fidelul meu adept.
Ah, sper să vină iară,
(Dar sorţile sunt crude),
Un fluturaş eteric, poveste de o zi...
Dar la lumina zilei -
Sic tranzit gloria mundi! -
Se poate, prea iubite, să nu mai poți veni!
Aprindeţi lămpi albastre
În fiecare seară,
Cu sufletul la gură şi chipul chinuit,
Poeţii stau in tihnă,
Sperând ca să apară
Un fluture albastru, desprins din infinit
0 comments
http://adela.cobra.ru/article.php/20110403011341258
|