Trimișii toamnei - vînturi - o-ndeamnă să dea ghes,
Și plîngători de vise aduc, pe aripi ude,
Smulgînd frunzișul rînduri din ramurile nude -
Să-l plîngă în culise, în ritm greoi și des.
Ce soartă mincinoasă ne spune la povești,
Si-i înghițim scorneala - n-avem alternative!
Iar vremea cea frumoasă s-a dus pe căi fictive,
Momită de spoiala cu galbeni calpi, tomnești.
Cum geme cu copacii pămîntu-n unison!
E timp de relaxare - să facem "pa!" cu mîna...
Cum bea setos, rapace, furtunile fîntîna!
Și-n fulgere răsare, de plopi, un batalion.
Pe-a sufletului strune cîntau torente-a jale,
Făcînd în corp să sune acorduri funerale...
