Analogul poeziei din rusă "Прощальный туш".
Trimișii toamnei - vînturi - o-ndeamnă să dea ghes, Și plîngători de vise aduc, pe aripi ude, Smulgînd frunzișul rînduri din ramurile nude - Să-l plîngă în culise, în ritm greoi și des. Ce soartă mincinoasă ne spune la povești, Si-i înghițim scorneala - n-avem alternative! Iar vremea cea frumoasă s-a dus pe căi fictive, Momită de spoiala cu galbeni calpi, tomnești. Cum geme cu copacii pămîntu-n unison! E timp de relaxare - să facem "pa!" cu mîna... Cum bea setos, rapace, furtunile fîntîna! Și-n fulgere răsare, de plopi, un batalion. Pe-a sufletului strune cîntau torente-a jale, Făcînd în corp să sune acorduri funerale... |