Arată răutatea focului,
rodul inspirației lui, paradisul scrumului său...
Arată, cum luptă cu timpul ceva confuz și diform.
Paul Éluard
Pătrunde în toate -
în dantela spiralată a galaxiilor,
care fug din Centrul Universului,
în carnavalul măștilor de foc
cu orbite, ca niște abisuri funebre,
care transformă praful cosmic în stele...
Stelele - în giganți și pitici,
în supernove pentru moment
și în găuri negre - pe totdeauna.
Privește în jur -
Ce era mare s-a făcut de nimic,
Și mai longevivi decît toate stelele
sînt piticii albi,
care și-au pierdut vigoarea,
transformîndu-se în pitici negri.
Ei urmăresc din întunericul cosmic
festivalul existenței,
geloși pe supernovele,
care explodează brusc,
eclipsînd cele mai mari stele...
Totul sau nimic!
Recunoaște-te în așchia,
care valsează cu Moartea
în acel tornado sinistru al timpului
cu nume de femeie -
Eternitate.
|
