Arată răutatea focului, rodul inspirației lui, paradisul scrumului său... Arată, cum luptă cu timpul ceva confuz și diform. Paul Éluard Pătrunde în toate - în dantela spiralată a galaxiilor, care fug din Centrul Universului, în carnavalul măștilor de foc cu orbite, ca niște abisuri funebre, care transformă praful cosmic în stele... Stelele - în giganți și pitici, în supernove pentru moment și în găuri negre - pe totdeauna. Privește în jur - Ce era mare s-a făcut de nimic, Și mai longevivi decît toate stelele sînt piticii albi, care și-au pierdut vigoarea, transformîndu-se în pitici negri. Ei urmăresc din întunericul cosmic festivalul existenței, geloși pe supernovele, care explodează brusc, eclipsînd cele mai mari stele... Totul sau nimic! Recunoaște-te în așchia, care valsează cu Moartea în acel tornado sinistru al timpului cu nume de femeie - Eternitate. |